Exista atunci în partea de nord a oraşului, unde se află acum Parcul Herăstrău, un teren mlăştinos, apărut prin defrişarea unei porţiuni din fostul Codru al Vlăsiei.În audienţă la primarul Capitalei, domnul Dem I. Dobrescu, se prezintă colonelul Greble E. St. Junior şi Alexandru Marghiloman. Suntem în luna martie a anului 1922, ziua a 7-a.
– N-am bani, am prea multe de făcut, se plânge preventiv primarul.Cei doi zâmbesc pentru că le sunt cunoscute elanurile constructive ale domnului Dem I. Dobrescu, supranumit „primarul Târnăcop” din cauza numeroaselor lucrări de demolare şi construcţii pe care le-a demarat în Bucureşti.
– Noi am venit să vă ajutăm, să vă dăm, nu să vă luăm…
Bref, în 19 aprilie 1922, la sediul „Jockey-club” din Bucureşti se constituie „Cercul de sporturi Băneasa Country-club” cu 145 de membrii: 143 de persoane fizice şi două persoane juridice, „Jockey-club” şi „Automobil club”. Fiecare persoană fizică fondatoare plătea o taxă de înscriere de 4.000 de lei şi o cotizaţie anuală de 2.000 lei. „Jockey-club” venea cu un capital de 500.000 lei, iar „Automobil club” cu 200.000 lei. Printre membri fondatori se aflau personalităţi ilustre ca: Alexandru Marghiloman, Prinţul Ghica, Barbu Catargiu, Principele Barbu Ştirbey, Negroponte etc.La articolul 16 din Statutul Asociaţiei, la capitolul „Dispoziţii tranzitorii” scrie clar: „Subsemnaţii fundatori dăm deplină aprobare convenţiunei semnate între Primăria Capitalei şi D.D.Al. Margiloman şi colonel Greble, reprezentând fiecare grupurile care au luat iniţiativa”.Care era convenţiunea cu primăria? Asociaţia „Cercul de sporturi Băneasa” primea de la primărie 15 ha pentru a-şi face „terenuri de golf, polo pe iarbă, tenis, înot, canotaj, manej de obstacole, tir de porumbei etc” cu condiţia să amenajeze restul „Parcului naţional” (actualul Herăstrău), adică mai bine de 30 de ha, pe cheltuiala asociaţiei.
Cei de astăzi, care se plimbă prin Herăstrău, ar trebui să afle că parcul a fost, pur şi simplu, construit de „Cercul de sporturi Băneasa – Country Club”, actualul Club Diplomatic Bucureşti. S-au plantat, pe cheltuiala membrilor, 22.000 de arbori, s-au construit 6 km de alei, s-a plantat iarbă, s-au pus flori, s-a curăţat lacul, s-au consolidat malurile.
Şi toate acestea fără ca „asociaţiunea” să fie constituită legal. Ea funcţiona prin buna înţelegere a membrilor, avea organe de conducere, avea buget, contabilitate şi adunare generală, dar nu era înregistrată la Judecătorie, deci nu era legalizată.
Până şi presa de opoziţie a epocii a remarcat că la câte „obraze subţiri” s-au băgat în poveste e greu de imaginat că s-ar putea face „obiecţiuni serioase” la această „Probă de devotament public”. Iată doar câteva nume de „obraze subţiri” dintre membrii fondatori: Max Ausschmidt, C. Argetoianu, generalul Anderson, Basarab Brâncoveanu, principele Jean Calimache, D. Chrissoveloni, principele Cantacuzin, Barbu Catargiu, principele A.D. Ghica, G. Negroponte, E. Ottulescu, M. Prager, principele Barbu Ştirbey, baronul Stărcea şi mulţi alţii.
Atâta prestigiu avea „asociaţiunea” încât Primăria Capitalei îi aprobă prin Autorizaţiunea nr. 14 din 25 mai 1925 să-şi construiască „un pavilion pentru necesităţi sportive”. Este actualul Club house şi restaurant, renovat după cutremurul din 1977. În 1977, baza sportivă a Clubului s-a înbunătăţit şi cu noi terenuri de tenis şi o piscină.
RO 
EN